Opinii despre Biblioteca Județeană "V.A. Urechia" Galați în Galați (Bibliotecă)

Biblioteca Județeană "V.A. Urechia" Galați

202 Opinii

70 Comentarii

Biblioteca Județeană "V.A. Urechia" Galați

Bibliotecă

Bibliotecă publică

Strada Mihai Bravu 16, Galați 800208

Vezi toate opiniile

Descriere Hartă Orar Opinii Contactează-ne Imagini

Descriere

Vizualizați informațiile și opiniile despre Biblioteca Județeană "V.A. Urechia" Galați, Bibliotecă în Galați

Aici puteți vedea locația site-ului, orele, contactele, fotografiile și opiniile reale făcute de utilizatori.

Acest site are un rating bun pe site-ul nostru, cu sigurantă au grijă de clienții lor.

Hartă

Orar de Biblioteca Județeană "V.A. Urechia" Galați

Luni

09–16

Marți

09–16

Miercuri

09–16

Joi

09–16

Vineri

09–16

Sâmbătă

Închis

Duminică

Închis

Cele mai aglomerate ore

Luni

9
10
11
12
13
14
15

Marți

9
10
11
12
13
14
15

Miercuri

9
10
11
12
13
14
15

Joi

9
10
11
12
13
14
15

Vineri

9
10
11
12
13
14
15

Opinii despre Biblioteca Județeană "V.A. Urechia" Galați

I. V.

O locație excelentă pe care o recomand pasionaților de cărți și nu numai. Angajații sunt foarte politicoși și sunt mereu la dispoziția dumneavoastră dacă aveți nevoie de ceva. Aici puteți găsi aproape toate titlurile existente. Recomand să vizitați macar o dată acest loc !

A. M.

În urma Congresului de pace de la Paris (1856), Marile Puteri au decis constituirea Comisiei Europene a Dunării, la început cu o durată de doi ani, având ca scop reglementarea regimului navigației pe Dunăre. Comisia Europeană a luat ființă, stabilindu-și sediul la Galați, odată cu ținerea primei ședințe de constituire, în ziua de 4 noiembrie 1856. La această întâlnire au luat parte reprezentanții Marilor Puteri: cavalerul Becke, din partea Austriei, Edouard Enghelhard, din partea Franței, John Stokes, din partea Angliei, Bitter, din partea Prusiei, baronul de Offenberg, din partea Imperiului Țarist, marchizul d’Aste, din partea Sardiniei, și Omer-Pașa, din partea Imperiului Otoman. În toamna aceluiași an, sosesc delegații puterilor reprezentante: Anglia, Austria, Franța, Prusia, Rusia, Sardinia și Turcia, ce vor fi găzduiți la inițiativa Pârcălăbiei, care cerea Sfatului Orășenesc locuri de încartiruire. După expirarea primilor doi ani, existența Comisiei a fost prelungită din an în an până la 1865, apoi până la 1871, 1883, 1904 mergând până la anul desființării acesteia 1948. În anul 1893 membrii Comisiei Europene a Dunării au hotărât să achiziționeze un teren în strada Mihai Bravu, numărul 6, pentru a ridica un palat, cu rol de hotel administrativ pentru membrii Comisiei. Astfel, consulul și delegatul Germaniei, Artur Rafauf, lucrând în calitate de membru în Comitetul Executiv al Comisiei Europene a Dunării, achiziționează de la numitul N.V. Theodoru cu suma de 28.000 lei, la data de 22 martie 1893, terenul pe care se va construi viitorul palat. O sursă franceză din anul 1895 menționează că palatul Comisiei Europene a Dunării este o construcție recent efectuată de către „Societatea Română de Construcții și Lucrări Publice”, având ca președinte pe prințul D. Ghika. Se presupune că doi ingineri, C.F. Robesco și R. Effingham Grant, primul fiind membru al Societății menționate mai sus, și cel de al doilea director, au întocmit planurile după care s-a construit palatul și au supravegheat lucrările. În data de 29 aprilie 1896 are loc recepția definitivă a clădirii, în prezența inginerului șef al Comisiei Europene a Dunării, Carl Kuhl. În palatul Comisiei Europene a Dunării funcționau Secretariatul General, se păstra arhiva, biblioteca și se țineau ședințele plenare. Palatul Comisiei Europene a Dunării a fost bombardat în timpul Primului Război Mondial (10 octombrie 1917) de către armatele aliate bulgaro-germane, incendiul generat ducând la completat distrugere a acestuia. Din el nu au mai rămas decât patru pereți exteriori și câțiva pereți interiori puternic avariați. Toate rămășițele formau un morman de dărâmături. Între 23 iunie 1922 - mai 1923 a fost proiectat noul Palat al Comisiei Europene a Dunării. De reconstrucția acestuia s-a ocupat Societatea Română de Întreprinderi din București, prin delegatul său la Galați, Teissier. Conform proiectului, Palatul Administrativ al Comisiei Europene a Dunării din Galați, strada Mihai Bravu, numărul 14, arăta astfel: o construcție cu două etaje, cu subsol și mansardă, solid construit din zidărie de cărămidă cu fundația de piatră. În zona centrală se află un hol pe mijloc, 9 camere unde sunt instalate birourile Comisiei Europene a Dunării și două grupuri sanitare. Accesul la primul etaj se face printr-o scară de marmură. La primul etaj se află un hol central, o sală de conferințe, o sală de biliard, fumuar, 4 dormitoare, sală de baie, două grupuri sanitare și bucătărie, plus o terasă. Tâmplăria este bogată, podelele sunt din mozaic și, uneori, stejar. La etajul al doilea se aflau 4 camere. La 13 noiembrie 1923 avea loc recepția provizorie a Palatului Comisiei Europene a Dunării, în prezența lui M. Manea, arhitect, reprezentant al Comisiei Europene a Dunării și M. Vincent, director al Societății Române de Întreprinderi din București. Comisia Europeană a Dunării a funcționat în acest spațiu până la desființarea sa, din 1948 sediul fiind apoi primit de Biblioteca „V.A. Urechia”, în anul 1968.

C. A.

Biblioteca este excelentă,dar de 8 martie apare că e deschis când eu am fost la poartă care era închisă 16:39 ora

P. F.

O biblioteca ce poate fi folosita gratis de oricine, cu multe cărți de orice gen.

P. D.

Magic taram si propice lacas al culturii si transformarii generatiilor din punct de vedere intelectual. Farama a trecutului si baza de nadejde a viitorului.

La superlativ.... Un loc plin de prieteni, din copilarie, adolescenta si.. maturitate. Prieteni care nu dispar, nu ne uita si doar de noi depinde sa deschidem paginile unei carti, care ne asteapta rabdatoare pe raft, pentru a ne bucura de revederea cu prietenii nostri statornici

B. B.

Staff-ul puțin obosit uneori, dar per total o experiență bună. Secțiunea de fitness ar putea beneficia de un număr suplimentar de cărți.

M. T.

Liniște și pace, bine ptr lectură

D. G.

Copilul meu iubește biblioteca , știind ca poate lua acasă sa citească orice carte fără bariera prețului este minunat.

M. Ş.

Va rămâne oricum amintire cititul unei cărți,bibliotecile vor rămâne păstrătoare de cultură și vor fi frecventate de cei de generatia mea sau de foarte puțini tineri foarte pasionați deci totul unei cărți .

S. I. C.

O adevărată ieșire în momentul de față,personalul calificat îți îndrumă pașii către diversele săli unde vei găsi cărți din toate domeniile

L. R.

Personal amabil și implicat.

M. M.

La Biblioteca "V. A. Urechia" din Galati este așteptat Moș Crăciun. Sărbători fericite!

G. G.

De ce nu se amenajează in zona braila-galati mai multe centre de reciclare a deșeurilor sau a maculaturii de exemplu( cu ajutorul fondurilor UE ) , ar fi ecologic și mai productiv.Acest lucru ar genera locuri de munca , ar face cinste regiunii BR-GL și ne-ar scoate din anonimat in țară și în blocul UE.Ar fi și un gest patriotic deopotrivă.... nu???

C. P.

Biblioteca Judeţeană „V. A. Urechia” Galaţi a fost constituită prin Decretul regal nr. 3382, la data de 7 decembrie 1889, act semnat de Carol I, rege al României, ca răspuns la Raportul Ministrului Secretar de Stat la Departamentul Cultelor și al Instrucţiunii Publice. Data deschiderii oficiale a Bibliotecii este 11 noiembrie 1890 și trebuia, conform fondatorului V. A. Urechia, „să serve culturii tot mai spornice și mai ales tot mai românească a Galaţilor”. Fondul iniţial al bibliotecii, așa cum se consemnează în actele oficiale, a fost de 5.958 de volume. Prestigiul impus de valoarea colecţiilor, recunoscut prin acordarea diplomelor şi medaliilor de aur pentru participarea la expoziţiile naţionale din 1903 şi 1906, face ca instituţia să polarizeze viaţa spirituală din arealul Dunării de Jos. Recunoscută ca instituţie culturală oficială a statului, între anii 1930-1949, Biblioteca poartă sigiliul cu stema ţării, iar în 1953 a fost distinsă cu titlul de Bibliotecă Centrală Regională Model, fiind clasată pe locul I. Printre cele mai valoroase piese se numără unele tipărituri din jurul anului 1600, cărţi româneşti vechi de uz bisericesc, cărţi străine cu informaţii despre Dacia şi teritoriile româneşti, manuscrise şi dedicaţii autografe ale unor personalităţi din ţară şi din străinătate (printre care patru laureaţi ai premiului Nobel), hărţi vechi, atlase, albume, ex-libris-uri, fotografii, cărţi poştale, periodice vechi, foi volante, stampe etc. Colecţia daco-romanica, adusă de V. A. Urechia la Galaţi, cea mai însemnată din România, conţine peste 320 de titluri, produse ale tiparului de până la 1700 şi peste 300 de titluri din producţia editorială a anilor 1701-1800. Între acestea, mai mult de 2/3 din fond vehiculează informaţii despre români, unele constituind ample şi documentate comentarii privind istoria, limba, etnografia, geografia, aria de locuire a populaţiilor neolatine din centrul şi sud-estul Europei, situaţia politico-statală a Ţărilor Române. Colecţiile speciale ale Bibliotecii conservă 12 incunabule, tipărituri preţioase datând din faza de „leagăn” a tiparului, precum şi 14 ediții Elzevir, cel mai vechi de aici datând din 1599, Lycophron Chalcidensis Alexandra: Poema obscurum. Cea mai veche tipăritură este incunabulul De consolatione theologiae de Johannes de Tambaco, imprimat la Strasbourg în jurul anului 1472. Din categoria stampelor, cea mai valoroasă achiziţie realizată de V.A. Urechia este un exemplar al celebrei colecţii „Culegere de 85 de stampe originale”, cuprinzând tiraje executate la sfârşitul secolului al XVIII-lea, în atelierul editorului francez Pierre François Basan, în mâinile căruia ajunseseră plăcile gravate în bronz de Rembrandt şi ucenicii săi. Preţiosul album este unicat în România. Printre elementele ce o particularizează în istoria biblioteconomiei româneşti este meritul de a fi prima bibliotecă publică ce a pătruns în circuitul informaţional naţional şi internaţional prin publicaţii proprii: Catalogul general al cărţilor, manuscriselor şi hărţilor; Catalogul stampelor; Catalogul notelor muzicale şi Buletinul Fundaţiunii Urechia (1901). Biblioteca „V.A. Urechia” este printre primele participante la realizarea Bibliografiei Româneşti Vechi şi prima bibliotecă românească care manifestă intenția de a introduce, în prelucrarea resurselor, Clasificarea Zecimală Universală – septembrie 1903. În plus, fondatorul ei, V.A. Urechia, a fost primul român menţionat pentru candidatura la Premiul Nobel pentru Pace, din 1901, susţinut fiind de cel mai influent organism european la acea vreme, Uniunea Interparlamentară (UIP), în promovarea de personalități eligibile.

M. D.

In Galati a functionat prima institutie internationala din Principatul Moldovei si, apoi, chiar din Romania, Comisia Europeana a Dunarii. Creata prin Tratatul de la Paris (30 martie 1856) care isi propusese prin prevederile lui, sa rezolve "criza orientala", institutiei compusa din delegatii celor sapte puteri ale Europei i s-a stabilit sediul la Galati. Desi avusese un statut de functionare temporar, cu sarcina de a asigura, din punct de vedere tehnic, lucrarile pe un senal navigabil maritim, dupa Tratatul de pace de la Berlin (1878) a capatat un statut permanent, fiind inclusa si Romania, alaturi de cele 7 mari puteri, competentele ei extinzandu-se pana la Galati si, dupa Tratatul de la Londra din 1883, pana in amonte de portul Braila. Biblioteca publica fondata in 1889 prin decret regal si inaugurata in 1890, a avut ca prim fond de carte donatia academicianului Vasile Alexandrescu Urechia, devenise, prin acumularile de publicatii, o institutie cu caracter enciclopedic. Biblioteca a fost mutata in aceasta cladire in anul 1968 din ratiuni care sa corespunda mai bine depozitarii si utilizarii publicatiilor. Biblioteca mosteneste un fond de carte veche si rara deosebit de valoros.