Opinii despre Facultatea de Arhitectură Navală în Galați (Arhitect)

Facultatea de Arhitectură Navală

22 Opinii

18 Comentarii

Arhitect

Universitate

Strada Domnească 111, Galați 800201

Vezi toate opiniile

Descriere Hartă Orar Opinii Contactează-ne Imagini

Descriere

Vizualizați informațiile și opiniile despre Facultatea de Arhitectură Navală, Arhitect în Galați

Aici puteți vedea locația site-ului, orele, contactele, fotografiile și opiniile reale făcute de utilizatori.

Acest site are un rating bun pe site-ul nostru, cu sigurantă au grijă de clienții lor.

Hartă

Orar de Facultatea de Arhitectură Navală

Luni

08–16:30

Marți

08–16:30

Miercuri

08–16:30

Joi

08–16:30

Vineri

08–14

Sâmbătă

Închis

Duminică

Închis

Opinii despre Facultatea de Arhitectură Navală

A. M.

Începând cu anul universitar 1951-1952, s-a înființat Institul Mecano-Naval, cu scopul de a pregăti ingineri specialişti în construcţia şi exploatarea navelor. Acest act era o consecinţă a tradiţiei construcţiilor navale existentă la Galaţi. Poziţia oraşului pe Dunăre, între vărsarea Siretului şi a Prutului, vecin cu Muntenia şi Basarabia şi cu lacul Brateş (cel mai mare lac al ţării) au făcut să se dezvolte, încă din Evul Mediu comerţul în acest târg, menţionat ca “oraş – în Descrierea Moldovei între 1527-1538, dezvoltându-se mai întâi comerţul cu peşte care se găsea din abundenţă şi mai apoi cu cereale, sare sau vite, care se expediau prin Galaţi pentru aprovizionarea Constantinopolelui. După o stampă italiană din secolul XVI-lea, se menţionează existenţa pe Dunăre a unui “pânzar moldovenesc”, zis astfel după pavilionul şi armele ce ar corespunde celor din timpul lui Ştefan cel Mare. De altfel, la mănăstirea Suceviţa, pictată între 1595-1596, se păstrează o frescă şi o icoană cu două nave cu pavilion moldovenesc, foarte asemănătoare cu “pânzarul” amintit mai sus. Şantierele navale erau cea mai importantă manufactură din Galaţi, existentă şi în prima jumatăte a secolului al XVIII-lea. Şantierele navale de la Galaţi erau bine cunoscute la Constantinopol. Căpitanul spaniol de fregată Don Josef Solano Ortez de Roszas află, cu prilejul călătoriei din 1787, că din şase în şase ani principii Moldovei şi Munteniei construiesc la Galaţi câte o fregată cu 44 de tunuri. În secolul al XIX-lea, comerţul în portul Galaţi creşte, fiind ajutat şi de regimul de porto-franco aplicat de la 1 iunie 1837. Tratatul de pace de la Paris prevedea înfiinţarea unei Comisii Europene care să reglementeze regimul navigaţiei pe Dunăre. Comisia îşi stabileşte sediul la Galaţi, unde în toamna lui 1856, sosesc şi delegaţii puterilor reprezentate: Anglia, Austria, Rusia, Prusia, Sardinia şi Turcia. La 22 decembrie 1882, se desfiinţează statutul de porto-franco al portului Galaţi. După aceasta, portul se profilează mai mult pe comerţul de cherestea, Brăila preluând preponderent comerţul cu cereale. Prin decretul din 27 august 1879 se înfiinţează la Galaţi Arsenalul Marinei Militare, condus în 1888 de inginerul Felix Cote. La primul Congres Economic din România (10-14 octombrie 1882) s- a propus crearea la Galaţi a unei Societăţi de Construcţii navale. În martie 1983, G. Fernic, I. Ghiuller şi T. Ponjollat cumpără atelierele mecanice ale morii Lambrindini de pe strada Ceres şi creează „Uzina G. Fernic et Compania” cu secţii de turnătorie, fierărie, strungărie, cazangerie, mecanică şi lemnărie. La 12 mai 1897 Fernic cere Primăriei să-i cedeze un loc pe malul Dunării pentru a deschide „o sucursală a fabricii pentru reparaţiunile vaselor de navigaţie”. Acesta este începutul Şantierului naval care se va transforma în societate anonimă împreună cu uzina, din care mai rămăsese ca secţie izolată doar turnătoria. La 13 decembrie 1916 şantierul este evacuat la Odesa de unde se va reîntoarce în vara anului 1918.